Familia

Primul membru mai cunoscut al acestei familii este Mărgărit, Starostele breslei  negustorilor pe la 1757, cînd apare pomenit intr-un act al  Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, ca ctitor al bisericii „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril” din Bucureşti.

Iniţial din lemn, biserica s-a refacut din zid in iulie 1757. Din textul pisaniei care se mai păstrează şi in prezent in amvon, aflăm că aceasta „s-a zidit şi s-a imfrumuseţat cu ajutorul lui Mărgărit Starostele, Nicolae Cernovodeanu, jupân Nicolae Cupeţul şi a altor creştini, ca să fie lor veşnică pomenire”.

Acesta era fiul unui Nicolae  tot Staroste de Negustori ( 1730), a fost căsătorit cu Safta şi a devenit unul dintre cei mai importanţi negustori din Ţara Românească la mijlocul secolului al XVIII-lea.

A fost numit Staroste al Breslei Negustorilor din Bucureşti şi a desfăşurat afaceri impreună cu alţi comercianţi importanţi ai vremii, precum Iorga Staroste sau Ioan Chirul cu care era asociat pentru „negoţu de Lipsca”.

O dovadă in plus a prestigiului de care Mărgărit Starostele se bucura in epocă este şi faptul că numele său a figurat printre cele ale membrilor comisiei insărcinate la 1761 să gestioneze averea răposatului Mitropolit al Ungrovlahiei, Filaret Michialitzi.

Un cuscru al său era şi Hagi Gavril Hriste sau Hristu, originar din Lipova şi stabilit la Braşov, făcut in anul 1769, de către Principele Grigore Alexandru Ghica al Ţării Româneşti „Staroste de Braşoveni pe Braşovenii streini ce se neguţătoresc aici in ţară”.

Este interesant de menţionat că prima soţie a acestuia, „Hagica Stana”, fiica Gocimanului Braşovului Radu Pricop, era sora Ecaterinei, căsătorită cu  Zaharia Nicolau, co-propietar al marii Case de Comerţ brasovene „Zaharia şi Nicola Nicolau”, ale cărei legături comerciale se intindeau de la Costantinopol la Viena şi Trieste şi a cărei importanţă pentru Ardeal a fost recunoscută de guvernul imperial in 1761.

Este vorba de aceeaşi familie von Duma – Nicolau care la inceputul sec. al XIX-lea se va inrudi cu familiile Mureşianu (alias Bâlea de Ieud) şi Pitiş, prin căsătoria Sevastiei cu Iacob Mureşianu (1812 – 1887 ), membru onorific al Academiei Române, propietar al „Gazetei de Transilvania”. (vezi pagina „Familii inrudite” – Familia Pitiş).

O ladă cu documente particulare ale negustorului Gavril Hriste, sigilată şi depusă la inceptul secolului al XIX-lea, in beciurile Primăriei sau „Sfatului” săsesc din Braşov,  a fost descoperită abia prin deceniul doi al secolului XX. In această importantă colecţie de documente s-a gasit printre altele şi inventarul casei zidite in anul 1774, la Braşov de către Starostele Mărgărit:

„Fiind nevoit să părăsească Braşovul, Starostele Mărgărit, care avea şi rang de boier, pohteşte pe Dumnealui jupânul Gavril Hriste ca să primească să fie Epitrop pe căşile sale, pe care le am, zice el, aici in Braşov Şchei, in uliţa Furcoi…ca să fie Dumnealui purtător de grijă căşilor şi să aibă a pune neguţător cu chirie intrânsele şi când ar avea ca să le vânză las pe Dumnealui să vânză şi aflându-se muşteriu ca să le cumpere, Dumnealui să aibă a mă inştiinţa prin scrisoare”.

In cartea  ” Sensibilitate şi istorie in secolul al XVIII-lea românesc” Ştefan Lemny face descrierea casei din Braşov a acestuia:

“ Clădirea avea patru odăi toate cu podelele de scânduri: una mare, cu cinci ferestre din sticlă, cu sobe de cahlă (olane) albă; alta mică, doar cu o fereastră şi incă două cu câte două ferestre fiecare şi cu acelaşi sistem de sobe. Tinda, intrebuinţată şi ca bucătărie, avea şi ea două ferestre intre care se afla uşa. Foişorul era din zid, treptele ce duceau spre el din stejar, podeaua şi tavanul din scânduri. (…) Una din camere, conţinea un dulap vopsit, piesă ce inlocuia obişnuita ladă, mobilând grandios interiorul.”

Pe langă aceasta mai era şi „gradina cu 16 pruni şi cu doi peri mai mici şi un gutui şi la mijlocul grădinii un păr mare.”

Datorită probabil  funcţiei pe care ajunge să o indeplinească, aceea de Staroste al breslei negustorilor, işi căsătoreşte fiica, pe Ilinca, cu Negoiţă, fiul lui Şerban Fusea şi al Stancăi, membru al unei importante familii de boieri târgovişteni.

La origine tot negustori, aceştia reuşesc in timp,  să urce primele trepte ale ierarhiei boiereşti, ceea ce nu-i impiedică să işi continue şi incă cu succes,  afacerile.

O soră de-a lui Negoiţă, Safta, se va mărita cu biv-treti logofătul Cârstea Voinescu. Fiul lor,  Pană Voinescu este amintit in documente la 1796, cand indeplinea funcţia de polcovnic.

Privitor la firea lui Negoiţă, soţul Ilincăi, ne-au parvenit peste timp mărturiile, destul de subiective insă, aşa cum vom vedea, ale surorilor acestuia, Safta şi Maria, care in scopul gestionării averii răposatei lor surori Marica, doreau să fie secondate in acest demers de către Cârstea Voinescu, soţul Saftei „om de bună credinţă, negustor de cinste” si nu de fratele lor Negoiţă, pe care cele două il acuzau că duce o viaţă „netrebnică”, incât ajunsese „la cea mai rea stare şi are trebuinţă de curatori după pravili,  adică Epitropi de cei cu vieţuire rea” şi nu considerau că „era destoinic pentru patimile firii ce are„, suferind „de asatie şi de mare lenevire” ( 1777 ).

In ciuda acestor „mărturii” , vedem că realitatea era alta, deoarece o parte din profitul obţinut in urma afacerilor comerciale a fost folosit de Negoiţă atât pentru achiziţia de noi moşii, cum este cazul părţilor de moşie cumpărate de la moşnenii din satul Brăneşti, judeţul Dâmboviţa, cu care la un moment dat s-a şi judecat in Sfatul Domnesc, cât şi pentru ctitorirea unor aşezăminte religioase:  renovarea bisericii „Sf. Vineri”  din Târgovişte, finalizarea lucrărilor la Schitul Fusea şi zidirea bisericii din satul Joseni, comuna Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului şi Sf. Paraschiva”.

Ultima ctitorie pomenită este interesantă şi pentru faptul că s-au păstrat până la noi, portretele votive ale membrilor familiei Fusea, in costume de epocă. Socrul Ilincăi, Şerban Fusea, are o barbă albă, scurtă, iar Negoiţă  ţine mâna dreaptă pe capul unui copil. Stanca, soţia lui Şerban Fusea, poartă pe cap o mică maramă străvezie, iar nora sa Ilinca are o rochie confecţionată dintr-un material scump, probabil brocart, cusută cu fir de aur şi decorată cu motive florale şi geometrice.

14572138_1471026156257334_7200001352981855875_n

Ilinca n. Mărgărit, alături de soţul său, boierul Negoiţă Fusea, frescă votivă aflată in Biserica din Pietroşiţa, edificată intre 1765 şi 1767

Impreună cu Ilinca, Negoiţă o va adopta pe  nepoata lor, Bălaşa Trapezuntu, care se va căsători cu Ion Porfiroghene, clucer la 1799. Aceştia au avut o fiica, botezată Ruxandra, al cărui soţ a fost  Nicolae Brătescu, serdar la 1838, bunicul scriitorului Ioan Alexandru Brătescu – Voineşti.

17741261_1512249465453429_163924697_n

Ruxandra Fusea Porfiroghene

Negoiţă şi-a dat „obşteasca datorie „ la 27 noiembrie 1789, iar prin testamentul intocmit la 25 noiembrie 1781, o lăsa pe soţia sa „desăvârşit stăpână„, deoarece „vieţuise atâta vreme cu dânsa …şi are şi lipsă din zestrile ei” in schimbul obligaţiei de a-i face „toate pomenirile până la 3 ani” cerând totodată ca aceasta să nu fie tulburată in posesiunea ei de rudele sale.

Conştientă fiind de lăcomia cumnatelor Maria şi Safta, care invocând datorii mai vechi sau lipsă din zestrea ce li se cuvenea revendicau „parte din casă a răposatului”, Ilinca se va pune sub protecţia Marelui Vornic Ienăchiţă Văcărescu, căruia ii dăruia muntele Coteanu şi o prăvălie in piaţa oraşului Târgovişte cu condiţia insă să-i „facă o poruncă scrisă din partea Domnului prin care să i se confirme dreptul de stăpânire asupra a tot ceea ce „soţul meu mi le-a lăsat prin testament enumerate …şi să le las cui voi dori eu”.

In schimbul amintitelor daruri, Ilinca mai cerea Marelui Vornic, pe deoparte să intervină pe lângă Principe pentru a obţine numirea fratelui ei, Gheorghe Mărgărit, ca polcovnic ( colonel )  la Târgovişte, iar pe de altă parte să nu-l mai amestece pe Cârstea Voinescu, cumnatul ei „in treburile cu munţii şi cu căşăriile”, deoarece considera că dispune de priceperea şi forţa să le administreze, astfel incât „să vă mulţumesc şi pe Dumnevoastră cu produse, potrivit cu plăcerea pe care o aveţi”.

Prin testamentul intocmit la 25 aprilie 1793, Ilinca lăsa Balaşei, nepoata adoptată, o parte din avere: jumatate din casele cu locul lor din mahalaua bisericii Sf. Vineri din Târgovişte, muntele Coteanu, o vie, o prăvălie de lemn, precum şi un vad de moară „pa Ialomiţa, la Glodeni”.

Testamentul prezintă interes şi din perspectivă heraldică, deoarece este intărit de Ilinca, cât şi de mama ei Safta, prin aplicarea de către fiecare in parte, a propriului sigiliu inelar.

 La 25 martie 1797, redacta o nouă foaie de zestre, probabil pentru a elimina orice neclaritate, in favoarea „nepoată-i… şi fiică dă suflet Bălăşicăi”.   Din foile de zestre făcute in favoarea Bălaşei şi a unei nepoate, Elinca, nu lipseau: bijuteriile, veşmintele scumpe, rânduielile mesei şi cele ale aşternutului, prăvăliile şi locurile de casă in Târgovişte, munţii, sălaşele de ţigani, trăsura, dar şi plugul cu patru boi, cazanele de rachiu cu ţevile lor, etc.

Spre sfârşitul vieţii, Ilinca s-a călugărit la Schitul Fusea,  căci intr-un document din 1803 este amintită „Elisafta monahia, fosta soţie a ctitorului, Negoiţă Fusea”.

Dumitru Mărgărit este următorul membru cunoscut al familiei care descinde din Gheorghe polcovnicul. Acesta trăia  in jurul anului 1850 in Viforâta, localitate aflata la 7 km distanţă de municipiul Târgovişte si  era producător şi negustor de vinuri.

Se căsătoreşte cu Tinca de la care nu are niciun moştenitor. Datorită  acestui fapt, in anul  1899 il adoptă pe Ioan     ( n. 1881 – m. 1946), fiul legitim al Anei şi al lui Neagu Pătraşcu. In momentul incheierii adopţiei, Ioan avea vârsta de 18 ani.

El se va indeletnici cu producţia şi comerţul de vinuri, ca şi tatăl său adoptiv,  având relaţii de afaceri cu comercianţi şi hangii târgovişteni. A fost de asemenea, membru al Partidului Naţional Ţărănesc. In vara anului 1900 el se căsătoreşte cu tânăra Neacşa Dinu – Dorobanţu, fiica Primarului comunei Viforâta.

Dintre descendenţii celor doi, amintim:

Gheorghe Mărgărit – Director fabrică.

Elena Mărgărit, (Lina) (n. 1924 – m.2009) – căsătorită cu Constantin S. Avădanei (n. 1915 – m. 1997)- Director de Cabinet in Ministerul Cultelor; Funcţionar de Tribunal.

Mariana Avădanei – Passero ( n. 1957) – Chimist, consilier juridic, titular birou de mediator, propietar restaurant „Sicilia”, director societate comercială româno – italiană, căsătorită cu Dumitru Oană, (Titi) (n. 1951) şi ulterior cu Salvatore Passero (Silvio) ( n. 1940).

Eduard Andrei Oană – (n. 1979) Consilier juridic, licențiat in științe administrative, manager, director administrativ, coordonator centru de recuperare neurologica pentru persoane cu dizabilități, trainer, membru in Consiliul Director al Asociației „Niciodată singur – Prietenii Vârstnicilor”, alături de Fundația „Principesa Margareta a României”, Vicepreşedinte al Institutului de Sexologie Clinică şi Psihoterapie.

Este de menţionat că fratele lui Dumitru, Ion Oană este căsătorit cu Paula – Lavinia Enescu, vara ei primară fiind Carmen Bâte, născută Enescu, farmacistă, Preşedinta Colegiului Farmaciştilor Dâmboviţa şi soţia lui Teodor Bâte, Primar al Târgoviştei, Consilier local, Consilier judeţean, Director S.A.P.A.R.D., Director General Adjunct in cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Inrudit cu familia Enescu este şi Excelenţa Sa, domnul Florea Ristache, ambasador al României in Libia.

Lucian Dumitrescu – Mărgărit – Economist, contabil – şef Primaria Municipiului Bucureşti.

Constantin Dumitrescu – Mărgărit – Economist.

Petre Dumitrescu – Mărgărit, (Tedy) – Căpitan, contabil, pictor amator, căsătorit cu Mioara Burcea, inrudita cu familia nobila Ilieș din Transilvania.

Radu Dumitrescu -Mărgărit – ( n.1957 – m.11.03.2010) Inginer, funcţionar in Ministerul Transporturilor; funcţionar guvernamental; Director de Marketing; Director general companie audit; căsătorit cu Lidia,  de origine tătară, ingineră.

Nicolae Mărgărit – Colonel, şeful Comisariatului militar al judeţului Prahova, căsătorit cu Maria (Mariuţa) născută Marmandiu, dirigintă de poştă, dintr-o familie de origine greacă din Pietroşiţa.

Cezar Mărgărit – Inginer petrolist, proprietar firmă de distribuţie, pasionat de automobile de epocă, participant la cursele „Retromobil”, căsătorit cu Carmen, economist.

Evelina Mărgărit – Inginer, căsătorită la Bacău cu Mihai, inginer, fiul judecatorului Ungureanu.

Constantin Mărgărit (Titi) – Economist, consilier local, căsătorit cu Maria (Puica)Vintilescu.

Marius Mărgărit – Inginer; Preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate Dâmboviţa; Director Adj.AJOFM -Dâmboviţa căsătorit cu Cristina Mărgărit – Farmacistă; Şefa Farmaciei Spitalului Judeţean Dâmboviţa.

Rodica Mărgărit – Inginer de mediu.

Mihai Cornel Cricov – Inginer I.T., consilier in cadrul primăriei Târgovişte, inspector de specialitate S.A.P.A.R.D., căsătorit cu Lidia Pătraşcu, inginer de mediu.

Florina Consuela Ivănescu – Economist in Min. Transporturilor; Director al Direcţiei Comerciale a C.F.R.; Director Financiar C.F.R., căsătorită cu Octav Ivănescu – Informatician; Director “Totaltech”. Acesta este fiul  profesorului  de matematică Cezar Ivănescu ( un concurs interjudetean de matematică ce se desfăşoară anual ii poartă numele), vărul primar al poetului Cezar Ivănescu, şi nepotul academicianului Octav Onicescu.