Familii inrudite


Incepand cu anul 1730, timp de  aproape trei secole, familia Margarit s-a inrudit, atat prin legaturi de sange, cat si prin alianta,  printre altele, cu urmatoarele familii:

Fusea / Fussea;

Voinescu;

Brătescu;

Pătrașcu;

Dinu-Dorobanțu;

Avădanei;

Passero;

Ivănescu;

Onicescu;

Marmandiu;

Pitiș;

Slavu;

Munteanu;

Enescu;

Facco.

 

FAMILIA FUSEA

Familia Fusea isi face aparitia in viata publica a orasului Targoviste la mijlocul secolului al XVIII-lea.In timpul razboiului turco-austriac (1736-1739), cand “intrand armiile puternicilor imparati intr-acest ticalos pamant” au facut “multa paguba… la toata politia, cu aprindere de foc si cu robii si cu multimi de jafuri”.Din documente se constata ca dupa distrugeri, negustorii locali s-au refacut, la mijlocul secolului al XVIII-lea piata fiind dominata de cateva familii importante, printre care si familia Fusea.

Primul membru mai cunoscut al familiei, Serban Fusea si sotia sa Stanca au avut 6 copii: Negoita, Constantin, Ion, Safta, Maria si Duminecă, stareta Schitului Fusea.

Serban Fusea, alaturi de sotia sa, Stanca, in calitate de ctitori ai bisericii din Pietrosita.

Serban Fusea, alaturi de sotia sa, Stanca, in calitate de ctitori ai bisericii din Pietrosita.

Mare proprietar de munti, solicitati pentru pasunat de pastorii braneni, Serban Fusea a organizat impreuna cu fiul sau Negoita si cu  Biv Treti Logofatul Carstea Voinescu, sotul fiicei sale Safta, o Casa de Comert, care a stabilit stranse relatii cu importanti negustori brasoveni.

Casa Fusea - sec. al XVIII - lea

Casa Fusea – sec. al XVIII – lea

Dintre targovisteni  Carstea Voinescu se evidentiaza, ocupand o pozitie dominanta; este consultat in privinta marfii ce urma sa fie cumparata la “Tarigrad”, fiind de nenumarate ori ” de mult ajutor cu vorbirile”, in scopul rezolvarii problemelor ivite. De asemenea, dispune de intermediari precum “chir Thanase bacan”, considerat “omul jupanului Cirstichi Voinescu”.

La 6 august 1776, boierul Carstea Voinescu avea de primit sume importante de bani de la “jupan Petcut”, ceea ce arata amploarea si statornicia legaturilor comerciale.

Despre relatiile de afaceri cu socrul sau, Serban Fusea, aflam cum “au avut pe acele vremi alisverisuri cu socra sau, dar inca in viata fiind, s-au socotit amandoi si s-au izbranit prin zapis, care zapis s-au scris cu insusi slova ceaus Radului cumnatul dumisale cel mare”.

Negoita Fusea, casatorit cu Ilinca, fiica Starostelui de negustori Margarit din Bucuresti, este intalnit printre documentele brasovene, dar mai rar.

Acesta a fost ctitor de biserici, dar s-a implicat de asemenea si  in repararea a numeroase lacase de cult  preexistente: „Sf. Paraschiva” din Targoviste,  biserica din Pietrosita, construita intre anii 1765-1767, avandu-l ca pictor pe “Ionu zugravu ot Brasovu”, bisericile din Branesti, Bezdead, Schitul Fusea, ctitorit impreuna cu tatal sau, Serban Fusea.

Biserica din Pietrosita - Adormirea Maicii Domnului

Biserica din Pietrosita – Adormirea Maicii Domnului (1765 – 1767)

La 1788 “incepandu-se razmirita” intre Austria si Imperiul Otoman, pastorii din Transilvania au mers cu oile “in niste munti pe hotaru Tarii Romanesti ai unui boier anume Carstea Voinescu”. Inca “incepandu a umbla turci pe la munte…” acestia s-au retras fara sa foloseasca pasunea. Acum se plangeau ca boierul cerea” sa-i platim pasunea muntelui”.

Printre posesiunile familiei se afla si satul Fusea. Acesta   si-a luat numele de la proprietarul mosiei pe care se afla, respectiv Cristache Fusea (1820-1890), fost deputat în Divanul Ad-hoc la1859, descendent al boierului Dumitrascu Fusea (1670 – 1750). Mosia Fusea s-a desprins din mosia Dâmbovicioara si reprezinta acea parte de pamânt cu care a fost înzestrata Maria Dâmboviceanu la casatoria sa cu boierul Cristache.

Printre rudele directe sau prin alianţă ale familiei Fusea se mai numără:

Grigore Alexandrescu, prin mama sa, Maria Fusea, Paharnic, poet, fabulist  casatorit cu Raluca, fiica Banului Toma Stamatin, ctitor al bisericii „Sfintii Voievozi – Stamatinesti”( 1789 – 1798). Din casatoria celor doi, a rezultat o fata, Anghelina. (Stamatinestii, ale caror radacini coboara pana la un Armas al lui Stefan cel Mare, erau inruditi printre altele cu familiile Milo, Rosetti si Sion).

Ion Alexandru Bratescu – Voinesti, stranepotul lui Negoita Fusea si al Ilincai, scriitor, judecator, membru al Academiei Romane.

Nicolae  Andronescu, Logofat, Presedintele Sfatului Orasenesc (Primar) Targoviste intre anii 1831-1832.

Constantin Fusea Presedintele Sfatului Orasenesc (Primar) Targoviste intre anii 1860-1861.

 

Nita Fusea Presedintele Sfatului Orasenesc (Primar) Targoviste intre anii 1876-1877 si 1878-1880.

Ecaterina, fiica lui Stelian R. Dudău şi a Teodorei Andronescu, căsătorită cu Mihai Cornescu, fiul generalului Ion Cornescu.

Smaranda Gheorghiu (Maica Smara), descendenta a familiilor boieresti Andronescu si Vladescu, (sec. al XVI-lea) institutoare, om de litere, protectoare a invatamantului romanesc. Zoe Garbea Tomellini, fiica Maicii Smara si sotia Consulului General al Romaniei la Genova si sora sa, Magdalena, ing. Paunescu.

Constantin Andronescu, medic, profesor universitar, fratele Smarandei Gheorghiu, casatorit cu Principesa Alice Ghika, dand nastere ramurii Andronescu-Ghika.

 

 

FAMILIA DINU-DOROBANTU

Primul membru cunoscut al acestei familii este Nicolae Dinu, ce traia in anul 1790, in satul Viforata.

Unul din fiii sai, ce se numea tot Nicolae (n. 1828 – m.1930), a luptat in Razboiul de Independenta de la 1877. La finele secolului al XIX-lea, acesta a ocupat o perioada si  functia de Primar al comunei Viforata.

 A avut 3 fete si 2 baieti, dupa cum urmeaza: Smaranda, (n. 1872) casatorita cu Ionita Pascale ( n. 1869 – d. 1943),  Neacsa, casatorita cu Ionita Margarit, Maria, casatorita cu Nita Dumitru, Gheorghe, functionar si Vasile, subofiter casatorit cu Luxita.

Printre urmasii acestora se numara:

Gheorghe Pascale, colonel, avand studii de specializare La Academia Militara  Saint – Cyr – Franta; profesor de matematica al M.S. Mihai I de Hohenzollern – Sigmaringen, casatorit cu Mioara Serbescu, profesoara de limba franceza, sora colonelului de Stat Major si ulterior, generalului Serbescu. Fiul lor, Ovidiu Pascale, medic primar in Bucuresti, casatorit cu Daria, avocat, avand la randul lor o fiica Alina.

Nicolae Pascale, colonel, sef de unitate,   casatorit cu Attilia Facco, profesoara, fiica lui Riccardo Facco, antreprenor de lucrari publice.

Salomeea Pascale, invatatoare, casatorita cu Dumitru Sanda, profesor de limba si literatura romana, director de scoala.

Mihaela Sanda, (n. 1961) licentiata in biologie si biochimie in cadrul Universitatii Bucuresti; studii postuniversitare la Budapesta si un doctorat in S.U.A. Stabilita in Miami.

Emanuela Sanda, (n.1967), absolventa a Facultatii de Medicina din Craiova, casatorita cu Sandru Alin, inginer.

Aurelia Sanda (n.1939), profesoara si director de liceu in Sinaia, casatorita cu Radu Ghica Moise, profesor, poet, autor al unor monografii despre  Sinaia, director al Casei de Cultura a municipiului Sinaia,  cetatean de onoare al acestui oras din 26.02.2004, nepotul  mosneanului Dumitru Ghica Moise, din Lopatari-Buzau, erou in Primul Razboi Mondial.

Ecaterina Pascale, casatorita cu Victor Barloiu, proprietar fabrica de cherestea, fiul Mariei si al negustorului Dumitru Barloiu de la Rucar. Inrudit cu acestia este si generalul Viorel Barloiu, doctor in stiinte militare, Consilier de Stat, secretar al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, Ofiter al Ordinului „Steaua Romaniei” si cavaler al „Legiunii de Onoare”.

Alexandrina Pascale, invatatoare, casatorita cu Traian Furtuna, profesor de matematica, director de scoala.

Cornelia Pascale, inginer chimist.

Rodica Pascale, inginer, casatorita cu Ioan Dobrica, inginer, fiul avocatului Ilie Dobrica, director Banca Comerciala si Industriala si al doctoritei Dobrica.

331569_287405901286038_1553683398_o

Casa general Ilie Dobrica (c.1928), ulterior devenita Centrul miltar Dambovita

 Constantin  Pascale (n. 1917 – d. 1952), capitan de aviatie la Timisoara.

 Alexandru Pascale (n.1918 – d. 1944), mort pe campul de lupta al celui de-al Doilea Razboi Mondial, la numai 26 de ani, cu gradul de sublocotenent.

Mandra Luminita Maria Pascale, inginer constructor, casatorita cu Ion Selaru, inginer constructor, avand un fiu, Vladimir Mihai  Selaru, inginer constructor, economist, Deputy General Manager al Bank of Cyprus Romania, branch manager Finansbank Romania, vice-presedinte UniCredit Leasing Romania, casatorit cu Anca Monica, inginer, si o fiica, Romanita, jurist si economist, maritata cu agronomul grec Charalampos Paraskevopoulos, doctor in microbiologie.

Domnica Sanda, inginer, casatorita cu George, inginer silvic, Aurelia Sanda profesoara, Mihai Sanda inginer.

Cornelia Barloiu, (n. 1940) terapeut, locuieste in S.U.A., la Boston.

Maria  Barloiu (n. 1938) farmacista, sora precedentei, casatorita cu Constantin Danau (n. 1926 – d.1995), inginer agronom, avand fiu pe Radu, (n.1957)  inginer mecanic, casatorit cu Stela, inginer mecanic. Fiii lor sunt: Victor (n. 1987) licentiat in Finance Business la Universitatea din Washington D.C.  si Daniela (n. 1992), studenta a Facultatii de Arhitectura din New York, unde familia este stabilita de aproape 40 de ani.

Rodica Furtuna, profesoara de franceza, director de scoala, casatorita cu Dragomir Ioan Anton (n.1923 – d. 2007) inginer proiectant.

Elisabeta Dumitru, casatorita cu Gheorghe Simionescu, functionar.

Gheorghe Dumitru, ofiter de aviatie.

Maria Grodnischi, nascuta Simionescu medic reumatolog, casatorita cu Dan Grodnischi, farmacist, avand o fiica medic.

Angela Dinu-Dorobantu, casatorita cu Veleki, subofiter.

Tita Dinu-Dorobantu, casatorita cu Rosu, subofiter. Fiica acestora, Aghatia Rosu, farmacista, casatorita cu Ionel Pitis, inginer, consilier local, directorul intreprinderii “Steaua electrica” – Fieni, proprietar ferma pomicola si zootehnica, fiul mosierului Paul Pitis si stranepotul lui Tudorache Pitis, proprietarul hanului si teatrului „Pitis”.

Maria Pascale, casatorita cu Vasile Patrascu, subofiter.

Mariana Patrascu, casatorita cu Gheorghe Otelea, capitan, contabil-sef .

Mihai Patrascu, inginer de mine, director al Statiei de Cercetari Miniere Petrosani,  casatorit cu Adela Varga, invatatoare.

Stefan Otelea, inginer, director fabrica de mobila, casatorit cu Ana, inginer, consilier in cadrul Ministerului Economiei si Comertului, avand fiu pe Ion Georgian, consilier juridic, consilier HVB Bank.

Codrut Munteanu, doctor in stiinte medicale, specializat in chirurgie endocrina; Director al Centrului Medical de Diagnostic si Tratament „Munposan ’94”; Decorat in 2004 cu „Crucea Patriarhala pentru Mireni” de catre P.F. Teoctist, casatorit cu Mara Munteanu, doctor endocrinolog.

Elena Pascale, casatorita cu Nicolae Brabete avand de fii pe : Vasile Brabete, (Coco) (n. 1925 – d. 1995) colonel, medic militar, casatorit cu Georgeta;

Aurica (Ita), (n. 1923 – d. 2003), economist, casatorita cu Stanescu Dumitru, profesor de limba si literatura romana, avand o fiica Ileana Rodica (n. 1958) inginer chimist, casatorita cu Filip Petre Corneliu (n. 1960) inginer electromecanic naval.

Petre Valentin Filip,avand studii de Farmacie la Montreal, Canada, unde s-a stabilit cu familia, avand dubla cetatenie din anul 2003.

Constantin, economist, contabil -sef, casatorit cu Elena Mocanu, invatatoare. Nepoata lor, Medeea Laura (n. 1976), consilier de probatiune in cadrul Ministerului Justitiei. 

 

FAMILIILE IVĂNESCU ȘI ONICESCU

Familia Ivănescu este originară din satul Vutcani, fostul județ Fălciu, actual Vaslui.
In fapt, o adevărată dinastie intelectuală, din rândurile acesteia s-au remarcat, încă de la finele secolului al XIX-lea, numeroase personalități de primă mărime, sau chiar deschizători de drumuri în diverse domenii.

Cel mai cunoscut membru al familiei, este, fără indoială, Cezar Ivănescu, (1941–2008), al doilea fiu al Xantipei, născută Naum, dintr-o familie de origine albaneză din orașul Korcea, venită în Moldova la inceputul secolului al XIX-lea, şi al lui Dumitru Ivănescu, moșier. Acesta a fost poet, eseist, traducător, director al Editurii Junimea, comandor al Ordinului Steaua României, cetățean de onoare al orașului Botoșani (2000), Bârlad (1999) deținător al celor mai importante premii care se acordă în România, printre care: Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“ (1968, ediția întâi), Premiul „Mihai Eminescu” al Aca¬demiei Române (1981), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia (1999), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1992), Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” (2004) ș.a. Cezar Ivănescu este apreciat de critica literară ca fiind… „O adevărată voce de mare poet” (Marin Preda, 1975), „poeta magnus” (Petru Creția, 1990), „cel mai mare poet român, poate, de la Eminescu încoace” (2008). Acesta a fost căsătorit cu Maria Ivănescu, traducător. O adoptă pe Clara, fiica prietenului său, poetul Petru Aruștei.

Alți membrii marcanți ai familiei:

Dumitru Ivănescu, fratele lui Cezar, (1939 – 2011), cercetător ştiinţific I în cadrul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“ din Iaşi al Academiei Române, doctor în ştiinţe umaniste al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, membru în Colegiul şi Consiliul de conducere al „Revistei Arhivelor“ (1969-1987), în Comisia pentru evaluarea documentelor din patrimoniul naţional (1981-1987), în Comisia ştiinţifică pentru probleme arhivistice (1981-1987), în Colegiul ştiinţific al Anuarului Institutului de Istorie “A. D. Xenopol”, în Comisia mixtă româno-rusă
în problema tezaurului românesc aflat la Moscova, în Comisia de experţi-evaluatori la Ministerul Educaţiei şi Cercetării (din 2002). Coordonator al colecţiilor „Acta et testimonia” (Fundaţia Academică „A. D. Xenopol“) şi „Historia Magistrae Vitae” (împreună cu Dumitru Vitcu, la Editura Junimea din Iaşi). Conducător de doctoranzi (din 2002) în domeniul istoriei moderne a românilor. Premiul „Mihail Kogălniceanu“ al Academiei Române (2003) pentru lucrarea
“Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa posterităţii”.

Gheorghe Ivănescu, (1912 – 1987), studii postuniversitare la École Pratique des Hautes Études din Paris (1934-1935) și la Școala Română din Roma (1935-1937). Doctor în filologie (1945). Devine asistent universitar, apoi profesor la Universitatea din Iași (1945-1952), cercetător științific, profesor de lingvistică romanică și generală la Universitatea din Timișoara (1962-1969), profesor de lingvistică românească și indoeuropeană la Universitatea din Craiova (1969-1971), după care revine la Universitatea din Iași, ca profesor de lingvistică indo-europeană. Director al Sectorului de Lingvistică din cadrul Bazei de Cercetări științifice din Timișoara a Academiei Române.
În 1965 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Vărul primar al acestuia, Aurel Ivănescu, germanist, poet, gazetar. A publicat printre altele și o carte de poezii “ Cetatea cu flamuri albe”, dedicată fratelui său, Dumitru Ivănescu, tatăl lui Cezar.

Iorgu Ivănescu, avocat in Huși. Decesul acestuia a survenit la 19 octombrie 1926, în urma unei agresiuni. Cazul a fost foarte mediatizat în presa vremii. “Toată lumea huşană, indiferent de culoarea politică, regretă moartea tragică a lui Ivănescu care era un suflet bun, îndatoritor şi prietenos.“ (cit. din art. Cum a fost ucis avocatul Ivănescu).

O alta personalitate a familiei a fost, matematicianul, de această dată,  Cezar Ivănescu. A absolvit Facultatea de Matematică din cadrul Universității din Iași. Aici l-a avut profesor pe academicianul Grigore Moisil cu care a colaborat, ulterior, până la finalul carierei didactice.
La absolvirea facultății, în urma examenului pentru definitivat, a ales Liceul Militar Mănăstirea Dealu Târgoviște unde și-a început activitatea didactică. După cel de-al doilea război mondial a activat ca profesor și director la Liceul “Ienachiță Văcărescu” și ulterior ca profesor al Liceului “Carabella” . A fost președintele filialei de matematică Dâmbovița până la retragerea din activitatea didactică. Profesorul Cezar Ivănescu a fost declarat postmortem cetățean de onoare al orașului Târgoviște și în memoria sa se organizează anual concursul de matematică interjudețean, care îi poartă numele.

Fiul său, Octav Ivănescu, informatician, director companie IT, este căsătorit cu Florina Consuela Ivănescu, Director Financiar CFR, descendentă prin mama sa, a familiei Mărgărit.

Printre alte rude ale familiei Ivănescu, mai sunt de menționat:

Victor Roman (1937-1995), sculptor. In 1963 a obținut premiul de sculptură a Uniunii Artiștilor Plastici din România. În 1968, s-a mutat în Franţa, în Nogent sur Marne. Căsătorit cu pictorița Dana Roman.

36856432_2227323763960899_5845316224883359744_n

 

Inrudit de aproape cu familia Ivănescu, a fost și academicianul Octav Onicescu (1892 – 1983), fiul Anei n. Schipor și al lui Vlad Onicescu. Matematician, este întemeietorul şcolii româneşti de calculul probabilităţilor și fondatorul şcolii româneşti de statistică. Opera sa ştiinţifică cuprinde un important număr de lucrări de mare valoare, între care: „Calculul probabilităţilor” – 1956, „Principiile teoriei probabilitâţilor” – 1969, „Numere şi sisteme aleatoare” – 1962 şi „Mecanica invariativă şi cosmologică” – 1974.
A introdus conceptul de „lanț cu legături complete”, cea mai importantă contribuție românească în teoria probabilităților. A fost autor al unei noi varietăți de mecanică: „Mecanica invariantivă Onicescu”. De asemenea, a fost deputat de Botoșani, rector al Academiei de Educație Fizică, președinte al Casei Generale de Pensii, președinte al societății “Amiciția Italo-Română”, președinte la Industria Optică Română, președinte la Creditul Industrial, președinte al Casei de Finanțare și Amortizare. A fost căsătorit cu Luigia Zorio, fiica inginerului italian Michele Zorio, cel care a creat sistemul de alimentare cu apă al orașelor Iași și Botoșani. 

150px-Onicescu

Fiii lor sunt dr. Dan Onicescu și dr. Mircea Onicescu.

S-a scris mult despre această mare personalitate a științei românești, dar foarte puțin despre familia lui. In “Memoriile” sale, academicianul, evocă diverși membri ai familiei sau ai unor familii înrudite. Pornind de la aceste informații, vom prezenta, în rândurile care urmează, aspecte genealogice interesante despre alți membri ai familiei și înrudirile lor prin alianță.

Primul membru cunoscut al acestei familii, este Anton Onicescu : sameș al ținutului Botoșani, la 1832, avându-l cumnat pe Teodor Buzdugan. În 1839 Anton era menționat ca „locul-ţiitoriu de derector Trebunalului Creminalicesc: paharnic”. A avut o fiică, Elencu.
Acesta era înrudit de asemenea, cu familia Hasnaș.

In “Memoriile” sale, academicianul Onicescu amintește de o vizită pe care i-a făcut-o în 1927 unchiul tatălui său, Leon Onicescu, oferind și o scurtă descriere: “Mai mult decât nonagenar, dar foarte prezent și la minte și la trup, cel mai bun șahist, încă, din Roman (așa spuneau concetățenii lui) – acesta era Leon Onicescu”. El a fost administratorul ospiciului de la Mânăstirea Neamț, unde era internat Mihai Eminescu din noiembrie 1886 până în aprilie 1887.
Avocatul Gheorghe Bojincu, fost coleg al lui Eminescu la Gimnaziul din Botoșani, la un moment dat și director al Spitalului “Sf. Spiridon” din Botoşani, afirma că… “l-am regăsit prin martie, (pe Mihai Eminescu) în Mănăstirea Neamţ, unde fusese internat încă din noiembrie 1886, cum îmi spunea el singur. Intendent era o rudă a mea, Leon Onicescu, acum pensionar la Vaslui, şi care l-a tratat foarte bine. Se plângea că a fost internat ca nebun, protestând că n-a fost nebun. Doctor era, titular, Dr. Ursulescu, care venea o dată sau de două ori pe săptămână. În Stabiliment funcţiona ca un fel de medic, în permanenţă, Balomir. Cât am stat eu, în casă chiar la Onicescu, unde Eminescu lua masa regulat, am avut impresia că era perfect sănătos. Doctorul spitalului declarase şi el că poate să părăsească oricând azilul – însă nu avea mijloace cu ce să plece”.

Constantin Onicescu, bunicul academicianului, a fost subprefect și moșier. Un frate al său, Teodor, era de asemenea, moșier și primar la Dîngeni.
Vlad Onicescu, tatăl academicianului, a fost căsătorit cu Ana Schipor, care avea la rândul ei rude din familiile Stavrăt, Sălceanu, Niculiță și Voronca.

In legătură cu unii membrii ai acestor familii, găsim informații surprinzătoare în Marea Arhondologie a boierilor Moldovei. (1835-1856), în Monografia orașului Botoșani precum și in Arhondologia Moldovei, a paharnicului Constantin Sion, după cum urmează:

SCHIPOR

Aflam mai întâi despre un Gheorghe sin (fiu al lui) Ion Schipor, moldovean, născut la Suceava, în Bucovina. A venit în Moldova în 1808, fiind dat la meștesugul blănăriei, de maica sa, în Botoșani. E nascut la 1792. E însurat cu Agurița, fata lui Hagi Manole din Suceava. Are 2 copii. Breasla: chetrariu. Șade în mahalaua Sf. Spiridon. Are și un loc sterp, al sau de veci, tot în mahalaua Sf. Spiridon. Breasla chetrar”. Peste câteva decenii, descoperim membri ai acestei familii, poate chiar urmași direcți ai lui Gheorghe sin Ion Schipor, purtând titluri boierești:

Haralamb: „după anafora(oa) Logof(eţiei) no. 3959: pitar”, 3525/16.02.1849 (B/236); „şef de masă în Departamentul) Dreptăţii: cam(ina)r”, 209/24.04.1852; „şef de masă în Departamentul) Dreptăţii: com(i)s”, 1418/21.09.1855 (C/598 v.)
Teodor: „amploaiat Isprăv(niciei) de Botoşani: sulger”, 330/21.06.1852 (C/511)

Contemporani cu Octav Onicescu din aceasta familie sunt Teodor Schipor, fratele bunicului său matern, Alexandru Schipor, general de jandarmi, Miluță Schipor, tot general, Maria Schipor, căsătorită cu arhitectul de origine italiană Gallino, Profirița Schipor, căsătorită Teodoru.

SĂLCEANU

„Moldoveni, mazili vechi și răzeși de la Sălceni, ținutul Tutovei. Au fost un Ștefan Sălceanu, vătav la vornicul Dumitrachi Bogdan, carele avend un ficior Manolachi, s’au făcut sărdariu la Ioan Vodă Sturza”. Alți membri ai acestei familii au fost :
Alecu: „pentru serviţii: şătr(ar)”, 768/22.05.1853 (C/17 v.)
Gheorghi: „după izvod: jâg(ni)cer” (A/159)
Manolachi: „după izvod: sărd(a)r” (B/100 v.).

STAVRĂT
Ioan: „profesor de ghimnazie: stol(ni)c”, 841/21.04.1839 (A/288).

Contemporane ale academicianului, din familiile Sălceanu și Stavrăt, este Aneta Sălceanu, o vară a mamei sale și mama ei, născută Stavrăt.

CIULEI

Înrudiri uimitoare apar prin intermediul familiei Ciulei și Cocotă/ Kokata, cu familii precum Catargi, Ghica și chiar cu dinastia Obrenovici, familia regală a Serbiei.

Casa Jenica Ciulei

Casa Jenică Ciulei

Familia Onicescu s-a înrudit cu familia Ciulei, prin Jenică Ciulei, mare propietar. Copiii acestuia, Speranța, Alexandru și Constantin era veri primari ai viitorului academician.

Soțul Speranței a fost Gheorghe Ionescu-Șișești, agronom, care începând cu anul 1925, a devenit membru corespondent, iar în 1935 a devenit membru titular al Academiei Române. Vicepreşedinte al Academiei Române de la data de 25 mai 1936. A mai ocupat această funcţie  între anii 1938 şi 1941, respectiv 1959 şi 1961. În anul 1961, a fost ales Preşedinte al Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţele Solului, pe care a condus-o până la sfârşitul vieţii. A fost ministru al agriculturii în perioada 1931-1932, 1937-1938 şi 1939-1940. Cavaler sau ofiter al mai multor ordine: “Steaua României”; “Coroana României”; “Croix de Commandeur de L’Ordre de Merite agricole”; “Chevalier de la Legion d’Honneur”; “Steaua României cl. I”, “Grand officier de la Legion d’Honneur”.   

Nicolae Ionescu-Șișești (1888- 1954) medic neurolog, profesor de Neurologie la Facultatea de Medicină din București, director al Clinicii de Neurologie a Spitalului Colentina-București, iar incepand din 1939, membru corespondent al Academiei Române, a fost fratele acestuia.   

Printre membrii acestei familii se mai numară:
Costachi: „după izvod: stol(ni)c” (B/37)
Costachi: „amploaiat Eforii Capitalii: sluger”, 311/19.06.1852 (C/275)
Dimitri: „pentru îndeletnicire în lucrare Comisiei revizuitoare graniţii despre
Austria: sluger”, 1643/24.12.1842 (A/217)
Dimitrie: „pentru servicii: clucer”, 1148/25.01.1855 (C/139 v.)
Iancu: „pentru slujbă: sărd(a)r”, 1155/10.10.1840 (A/294 v.)
Neculai: „după anaforaoa Depart(amentului) din Lăuntru cu no. 21480: jig(ni)cer”,
1811/‹…›2.1843; „stolonocealnic la Adgie: med(elni)cer”, 2082/27.11.1844
(B/156)

36798348_2227167163976559_7299268186220789760_n

36856085_2227169107309698_8075899561551331328_n

36863447_2227184210641521_5756116243841024000_n

NataliaMilan

Regele Milan Obrenovici al IV-lea, al Serbiei, alături de soția sa, Regina Natalia, născută Kescu.

 

Milan_Natali_i_Aleksandr

Regele Milan Obrenovici al IV-lea, cu  regina Natalia și fiul lor, viitorul rege Alexandru I Obrenovici.

 

Aleksandar_ob_heinrich_wassmuth_1894

Alexandru I Obrenovici, Regele Serbiei.

 

BUZDUGAN

Din această familie Buzdugan, face parte și Gheorghe Buzdugan (1867-1929), fiu al sărdarului Vasile Buzdugan şi al Zoiţei Gorgos,  judecător, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Curții de Casație și Înalt Regent al Regatului României, în perioada crizei dinastice.

FI9113F07

Printre membrii acestei familii se mai numără:

Vasilie: „pentru servicii: sărdar”,1616/22.01.1856 (C/74) – tatăl viitorului Regent.                   Costachi: „pentru servicii: ban”,681/23.05.1853;pentru servicii: spătar”,815/16.06.1853;
Dimitrie: „pentru slujba de stolonocealnic în Departamentul din Lăuntru: stolnic”,3139/15.12.1847 (A/226 v.)
Dimitrie: „director Vornicii de Aprozi: căminar”,510/01.01.1853;
Iancu: „asesor la Giudecătoria ținutului Iaşii: căminar”,723/20.05.1853(C/262)
Nicolai: „pentru slujbe: sărdar”,973/21.07.1853 (C/373 v.)
Paraschiv: „pentru slujbe: clucer”,2884/07.08.1847 (B/187)
Răducanu: „după izvod: medelnicer”; „ispravnic ținutului Vasluiu: comis”,297/04.01.1836 ; (B/191 v.)
Theodor: „samiş ținutului Botoşanii: sluger”,335/04.08.1836 ; „locoțiitoriu de ispravnic: comis”,1794/01.06.1843; „pentru slujbe: spătar”, 3097/03.12.1847(B/251)
Theodor: „dregător ținutului Sucevii: agă”,450/22.08.185; „dregător ținutului Sucevii: postelnic”,1764/17.10.1855 (C/512)
Thoma: „după izvod: sărdar”(B/245); „pentru servicii: ban”,963/26.01.1856 (C/520)
Vasile: „după izvodul din 1835: comis”; (A/54).

 

FAMILIA AVADANEI

Originară din Moldova, Iaşi, familia Avadanei se ocupa, in  ultimele decenii ale secolului al XIX-lea cu negoţul de vite.

Un Sava Avadanei era căsătorit in 1910 cu Maria, fiica Maicii Elena şi sora Arhidiaconului Dosoftei Chirica.

Aceştia au fost părinţii lui Sava, mort tânăr şi ai lui Constantin ( n.1915 – m.1997).

Mort pe frontul Primului Razboi Mondial, la cateva luni dupa nasterea lui Constantin, Sava a fost urmat un an mai tarziu de “iubita Marie” asa cum isi alinta el sotia in scrisorile trimise din transee. Aceasta a murit in timpul epidemiei de tifos din anul 1916.

Ramas orfan, Constantin a fost crescut de catre unchiul sau, Arhidiaconul Dosoftei, la Manastirea Neamt. De-a lungul anilor petrecuti aici a invatat, constient fiind ca datorita situatiei sale, studiul va fi singura cale de reusita in viata.

A cunoscut cativa oameni deosebiti: pe viitorul Patriarh Nicodim si pe cel care, ani de-a randul, ii va fi ca un frate, viitorul Patriarh Teoctist.

In timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, in urma participarii la luptele date la Odessa, lui Constantin i-a fost conferita decoratia “Barbatie si Credinta cu Spade” clasa a III-a.

In anii ce au urmat, acesta a primit “Crucea Comemorativa “ a Celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Dupa razboi, mutandu-se la Bucuresti, Constantin a fost numit Director de Cabinet in Ministerul Cultelor.

In 1946, cu ocazia participarii la reprezentatia unei piese la teatrul “Nottara”, a cunoscut-o pe tanara Elena Margarit, ( n. 1924 – m. 16.03.2009 ) cu care s-a si casatorit, in cursul aceluiasi an.

De la aceasta, a avut doua fiice:

Mariana Avădanei – Passero ( n. 1957) – Chimist, consilier juridic, titular birou de mediator, propietar restaurant „Sicilia”, director societate comercială româno – italiană, căsătorită cu Dumitru Oană, (Titi) (n. 1951) şi ulterior cu Salvatore Passero (Silvio) ( n. 1940), avand din prima casatorie un fiu.

Natalia Lacramioara Avădanei  (n.1951 – d.2013) – Asistentă medicală, căsătorită cu Nicolae Pleşa, având la randul lor o fiică şi 3 fii.

Fiul Marianei  este:

Eduard Andrei Oană  (n. 1979) – Consilier juridic, licențiat in științe administrative, manager, director administrativ, coordonator centru de recuperare neurologica pentru persoane cu dizabilități, trainer, membru in Consiliul Director al Asociației „Niciodată singur – Prietenii Vârstnicilor”, alături de Fundația „Principesa Margareta a României”, Vicepreşedinte al Institutului de Sexologie Clinică şi Psihoterapie.

Fiii Nataliei sunt:

Nicolae (Nunu) Pleşa – Inginer IT, manager societate comercială, căsatorit cu Claudia, economist, şef departament C.O.S. Târgovişte, având o fiică, Ana Maria;

Crina – Asistentă medicală, având din prima căsatorie cu Marius Teodorescu, asistent medical, un fiu Cezar Nicolae; recăsătorită cu Daniel Ostafi, profesor de sport. De menţionat că acesta are la rândul său din prima căsătorie, un fiu, Vincenţiu – Marius Ostafi, diplomat, secretar II, Consul al României la Tbilisi, Georgia, şi o fiică, absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Bábes Bolyai” din Cluj.

Dan Mihai Pleşa – Asistent medical, căsatorit cu Violeta, asistentă medicală, având un fiu Mihai.

Sorin Pleşa – Asistent medical, căsatorit de două ori, mai intâi cu o juristă, membră in consiliul director al Spitalului din Găeşti şi ulterior cu o asistentă medicală.

 

FAMILIA FACCO

„Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, prin anii 1880-1890, un val de refugiati din Italia  poposeau la Calarasi, la invitatia regelui Carol I, care-i adusese sa colonizeze Ialomita si care se gandise, desigur, la mana de lucru ieftina si calificata a italienilor, constructori constiinciosi si mesteri cioplitori in piatra prin traditie. De aici, unii au fost angajati la lucrari de mari dimensiuni in Bucuresti sau in orasele mari.Cei care s-au indreptat spre Targoviste au avut in vedere importanta comunitatii romano-catolice din acest oras.

In fosta capitala a Tarii Romanesti, italienii se adapteaza bine la viata economica, sociala si spirituala a orasului.Vestiti constructori, stapanind ca nimeni altii arta mozaicurilor inca din antichitate, ei isi transmit mestesugul din tata in fiu.

Grupati dupa regiunile de provenienta (Udine, Venetia, Roma), ei incheiau contracte matrimoniale pe criteriul vechilor legaturi de prietenie intre parinti: De Simon cu del’Basso si cu Biani; Zaccarelli cu Listuzzi, etc. La inceput cu totul accidentale, casatoriile mixte tind sa devina un lucru obisnuit: Biani cu Rosu; del’Basso cu Alemanut.” (Gloria Gabriela Radu – Constructori Italieni la Targoviste)

Printre acestia, in primii ani ai secolului XX il intalnim pe Riccardo Facco, (n. in 1886 – m. 1946 in Tgv), care impreuna cu fiul sau Antonio era antreprenor de lucrari publice.

Ricardo a fost casatorit in doua randuri, mai intai cu Agnes, decedata in 1920 si ulterior cu Anna del’Antonio.

Dintre urmasii acestuia amintim alaturi de Antonio pe:

Giovanni, profesor de limba italiana. Acesta a profesat la Timisoara si Brasov.

Amalia, casatorita cu Ion Boga, proprietar fabrica de mobila.

Beatrice Vittoria decedata la Bucuresti in timpul cutremurului din 1977.

Elvira, functionara, casatorita cu Radu Scarlat, contabil, avand 2 fiice: Gloria Gabriela, muzeograf si publicist, presedinta Asociatiei Italienilor din Targoviste si Ciresica, contabila, casatorita cu Constantinescu, economist, director regional al B.N.R., avand la randul lor o fiica, Sanziana, biolog.

Attilia, profesoara, casatorita cu Nicolae Pascale, colonel, sef de unitate. Acestia au doua fiice: Mandra Luminita Maria, inginer constructor casatorita cu Selaru Ion, inginer constructor,avand doi copii: Vlad si Romanita, si Rodica, inginer chimist, casatorita cu Ioan Dobrica, inginer, fiul avocatului Ilie Dobrica, director Banca Industriala si Comerciala si al doctoritei Dobrica.

 

FAMILIA PITIS

Primul membru al familiei Pitis, atestat istoric, este negustorul Petru Pitis, pomenit alături de alții in documentele  brasovene din anii 1555 – 1558, ca locuitor al „Prundului”, actuala Piața a Sfatului din Brașov .

Familia este originara din Scheii Brasovului, iar numele unora din membrii ei încep sa apară mai des in documentele vremii in a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Timp de mai bine de 250 de ani aceasta familie a dat numerosi preoti, juristi, directori, oameni de cultura si priceputi negustori.

Intr-un interviu realizat in anul 1999, cu prilejul instalarii lui Florian (Motu) Pittis, membru al acestei familii, in fotoliul de director al Radio Romania Tineret si republicat in nr.782/2007 al “Formulei As”, acesta declara:

„Tatal meu a fost cel ce a „tinut” genealogia. Primul Pittis despre care a aflat tata, a fost preotul Bonifachie Pitis din Scheii Brasovului – un stra-strabunic al meu. Atestat istoric este faptul ca in gradina stra-strabunicului meu, Anton Pann i-a dat lui Andrei Muresianu muzica pentru “Desteapta-te Romane!”… Un fiu al lui Bonifachie Pitis a coborat la Bucuresti – si din spita asta ma trag eu…

–         Pitis cu doi “t” e corect?

–         Nu, Pitis cu un “t”.Cu doi de „t” l-a scris jandarmul care mi-a facut actul de nastere. Si tatalui meu i-a fost un fel de lene sa indrepte aceasta greseala. Asa ca pentru unii – eu sunt Pitis cu doi de „t”.A mai existat un Pitis la Targoviste – care a avut hotelul si sala de teatru “Pitis”. Familia noastra a fost mare si destul de raspandita…”

Mai mult de atat, referindu-ne la cele relatate de Florian Pittis, am gasit detalii importante intr-o consemnare autobiografica manuscrisa a discipolului lui Anton Pann, George Ucenescu, angajat al bisericii “Sf. Nicolae” din Scheii Brasovului, consemnare aflata in prezent intre documentele apartinand muzeului “Casa Muresienilor” din Brasov:

“ Poetul Andrei Murasanu, ca rudenie cu parohul Bonifatie Pitis, venea vara des la gradina parohului pentru aer si pentru cirese. Sosind furiosul an 1848, poetul cauta o melodie dupa care sa compuie pentru acest an un sonet care sa se cante intre amicii ce era sa se adune la gradina parohului pentru o petrecere de seara cu mancari si beuturi in onoarea cireselor. Am cantat multe cantece de proba, iar sosind la urmatorul cant, “Din sanul maicii mele” si cantandu-l, a ramas poetul pe langa aceasta melodie”.

Bunic sau unchi al lui Bonifachie Pitis a fost preotul si ulterior protopopul Voina Pitis. Numele acestuia este legat de constructia Bisericii “Sf. Treime pe Tocile” din Scheii Brasovului.

In 1819 s-au ridicat in curtea bisericii „Sfanta Treime” doua chilii, prin stradania primului paroh, Voina Pitis. La altarul noii biserici au slujit printre altii si nepotii acestuia, Bonifatie Pitis si Dimitrie Orghidan, acesta din urma, provenind dintr-o veche familie de negustori de origine aromana, venita in Ardeal in primii ani ai secolului al XVIII-lea, dar avand stramosi atestati istoric inca din sec. al XVII-lea.

Intre numele inscrise pe crucile din cimitirul bisericii aflam pe cel al preotului Bonifatie Pitis si al lui Vasile Greceanu, ginerele lui Andrei Muresianu.

Este cazul sa amintim si cativa membri ai unor neamuri cu care familia Pitis s-a inrudit de-a lungul timpului:

 Rudolf Orghidan 1797-1862 – Mare negustor transilvanean, sprijinitor al culturii romanesti in Brasov.

 

36335688_2208271359199473_1731312849004789760_n

Ana, sotia marelui negustor Rudolf Orghidan. Portretul, realizat in anul 1831, este expus in Muzeul National de Arta al Romaniei.

Inginerul Constantin Orghidan – Unul dintre cei mai bogați oameni ai României anilor ’20, cu o cultură extrem de vastă, omul de afaceri își permitea să achiziționeze orice piesă deosebită, oricând, la orice preț. De aceea, de-a lungul vieții, Orghidan a creat o colecție extrem de valoroasă de monede bizantine din aur și argint, dar nu numai.

Orghidan era atât de cunoscut pentru achizițiile sale de mare importanță, încât casele de licitații din Vest îi trimiteau anticipat, la București, cataloagele cu piesele care urmau a fi vândute, iar colecționarul trebuia să evalueze calitatea cataloagelor, dar și să își exprime dorința – dacă îl interesa ceva – de a cumpăra o piesă înainte ca aceasta să fie supusă „duelului” public al licitației.

Biblioteca Academiei Române a primit din partea lui Constantin Orghidan aproximativ 10.000 (!) de artifacte valoroase adunate de antreprenor de-a lungul vieții, donate instituției în anul în care acesta a trecut la cele veșnice, 1944.

Cea mai spectaculoasă și cunoscută piesă din colecția donată este Marea Camee a României (posibil secolul IV d.Hr.), a treia ca mărime din lume, potrivit Bibliotecii Academiei Române.

Constantin-Orghidan-slider

Cameea este realizată din sardonix policrom (are nuanțe de maro, brun-violet, verde-brun, alb și alb-roșcat) și reprezintă apoteoza unui cuplu imperial. Reprezentantul Bibliotecii Academiei Române opinează că, la origini, piesa a fost pictată, așa cum sunt și alte mari camee din lume. Dimensiunile spectaculoasei piese sunt rar întâlnite în cazul artifactelor similare – 17,5 cm x 13,6 cm x 13,6 cm și o greutate de 905 grame.

Marea-Camee-a-Romaniei-1

Marea Camee a Romaniei.

Marea Camee a României înfățișează două acvile cu aripile desfăcute, ținând în gheare o ghirlandă de frunze și fructe. Aceste două păsări susțin busturile celor doi soți imperiali, cel mai probabil Iulian Apostatul (331 – 363 d.Hr.) și Flavia Elena, sora lui Constantius II. Cei doi s-au căsătorit în anul 355, când Iulian Apostatul (ultimul împărat roman păgân) a fost învestit ca Caesar. Faptul că împărăteasa este reprezentată în această piesă arată că a murit înaintea soțului său și că cel din urmă nu s-a recăsătorit.

In prezent, Colectia Orghidan este adapostita de Muzeul National de Istorie al Romaniei.

Acad_Iacob_Muresianu

Academicianul Iacob Mureseanu

 

gt1846

 

Iacob Mureseanu (1812-1887), proprietarul “Gazetei Transilvaniei” si academician. Casatorit cu Sevastia Nicolau, a carei ruda, Eufrosina, membra a importantei familii brasovene Ciurcu, a fost mama lui Zoe Voinescu ce se va casatori la randul sau cu negustorul Nicolae Dima    ( 1786 – 1852).

 

CasaMuresenilor1

Casa Mureseanu, astazi, Muzeul Imnului National.

 

casa-muresenilor_1066

Casa Muresenilor, interior de epoca.

Acestia vor fi parintii compozitorului Gheorghe Dima (1847 – 1925), casatorit mai intai cu Maria Florian, membra a familiei Ciurculestilor si ulterior cu Maria Bologa, fiica lui Iacob Bologa, consilier aulic al Transilvaniei si vicepresedinte al societatii A.S.T.R.A.

Prin aceasta, familia Muresianu s-a inrudit cu Sextil Puscariu, marele lingvist si academician, si cu Ioan cavaler de Puscariu, innobilat prin decret al imparatesei Maria Tereza, casatorit cu Stana Circa de Gambutz al caror fiu a fost printre altii, cavalerul Iuniu de Puscariu, vice –  consul la Tanger. De asemenea, cu familia boiereasca Buiucliu din Moldova, in urma casatoriei Doricai Puscariu , sora lui Sextil Puscariu, cu generalul Iorgu Buiucliu.

Andrei Muresianu ( 1816 – 1863) fiul lui Toader Muresianu si a Eftimiei Sarateanu, absolvent al Facultatii de teologie din Blaj, a lucrat printre altele ca traducator gubernial la Sibiu. El este autorul poeziei “Un rasunet” care va deveni dupa 1989, sub denumirea “Desteapta-te Romane!” imnul de stat al Romaniei.

Ca o paranteza, vom aminti  faptul ca in studiile sale, cunoscutul istoric Alexandru Filipascu ( n. 1902 – m.1952) a identificat familia Muresianu ca fiind o ramura a familiei nobiliare maramuresene Chindris, alias Balea de Ieud, cu nobletea reconfirmata la 1752, care la randul ei, descinde in linie directa din Sas, fiul lui Dragos Voda, descalecatorul Moldovei (sec. al XIV-lea).

Nicola Duma venit in Brasov in 1709,  casatorit cu Zamfira, din stravechea familie nobila fagaraseana Mone de Also – Venicze (Venetia de Jos).

Medelnicerul Dumitrache Duma.

Ion (Enache) Nicolau Dimitropol, nãscut 1786, decedat 1868 ( descendent al familiei von Duma, innobilata de Imparatul Austriei la 1734 ) a luat, dimpreunã cu fratele sãu, numele Dimitropol (ceea ce în greceste înseamna: fiul lui Dumitru), pentru a se deosebi de ceilalti Nicolau, înruditi sau straini. Cãsãtorit cu Luxita,  fiica clucerului Iordache Niculescu din Câmpina.

Anastasia Nicolau, casatorita la 1772 cu Pana Cernovodeanu, fratele „Arhon Serdarului” Constantin Cernovodeanu.

Ecaterina Nicolau, casatorita la 18 mai 1788 cu munteanul Hagi Dimitrie Bobescu, tatal Serdarului Constantin Bobescu, inruditi prinre altele si cu familia Cantacuzino.

Polixena Nicolau, casatorita cu Nicolae, boernas si magistrat în Câmpina.

Mihail Nicolau, stabilit la Câmpina, apoi la Târgoviste, cãsãtorit cu Sultana, fiica lui Anastasescu si a Tudoritei, din neamul boierilor Balaoriu din Ploiesti.

Gheorghe Nicolau (1770-1851) casatorit cu Maria Lecca, matusa pictorului Constantin Lecca.

Vasile Nicolau Dimitropol, om politic, primar al orasului Targoviste, prefect, deputat si senator în Târgoviste si Bucuresti.

Dintre urmasii lui Bonifachie Pitis, unul a venit la Bucuresti. Din acesta a descins Nicolae Pitis, care a fost, in perioada interbelica comandor aviator, sef de scoala de pilotaj, comandant de escadrila:

“A  schimbat garda la palat, a luat masa cu regele – de fapt cu amandoi. Si cu… Carol al II-lea si cu Mihai” (Formula As-nr. 782/2007).

Casatorit cu Ana, care a avut pana in 1953 un atelier de croitorie. Aceasta a lucrat o perioada si ca secretara de scoala.

Fiul acestora a fost celebrul Florian Pittis ( 04.10.1943 – 05.08.2007), omul care a marcat o generatie. Acesta a fost actor la teatrul “Bulandra”, regizor, traducator,cantaret de muzica folk, o voce nelipsita a “Teleenciclopediei”.

Intemeiaza in 1992, impreuna cu Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Vladi Cnejevici, formatia “Pasarea Colibri” in care activeaza pana in 2001.

A avut propria emisiune radiofonica: “Pittis Show”. In 1998 a devenit director al postului Radio Romania Tineret. A fost casatorit cu Niculina (Anda), educatoare.

Primul membru al familiei mentionat pentru intaia data in Targoviste, a fost pe la 1870, Tudorache Pitis, proprietarul hotelului si teatrului Pitis.

Printre neamurile cu care ramura targovisteana a familiei s-a inrudit, amintim:

Familia Athanasiu, din care Dimitrie Athanasiu a fost primar al orasului in perioadele: 19.11.1898 – 20.05.1899 si 24.11.1902 – 11.01. 1904.

331569_287405891286039_1174596799_o

Fosta casa Athanasiu – Pitis. (c. 1890).

Familia de negustori si magistrati Slavu din care Petru Slavu a fost Primar al Targovistei in 1938.

Familia Nogy, din care Gheorghe Nogy a fost director al Termocentralei Doicesti.

Familia Chiriachez.

Familia Calafeteanu, prin procurorul Calafeteanu, Mirela Calafeteanu, medic, consilier in cadrul Directiei de Sanatate Publica Dambovita, doctor in Oloron – Sainte – Marie, Franta si Alexandra Calafeteanu, designer vestimentar si fashion editor al revistelor ” Diva ” si „Unica”.

Este de mentionat faptul ca la 1787, cladirea viitorului hotel exista si se afla in posesia Biv- vel Serdarului Dumitrache Papazoglu ce o cumparase de la Caminarul Geartoglu si care la randul lui achizitionase terenul si Biserica “Sf. Nicolae” aflata pe el, de la manastirea “Hurezu”.

In 1880, Constantin Gheorghe Cosma vinde lui Tudorache Pitis hotelul “Filip”, cumparat de la proprietarul ce-i daduse numele in 1873.

img_3963

Hanul Pitis

Potrivit actelor, “hotelul situat in suburbia Stelea se compunea din 2 etaje cu 12 camere in etajul de sus plus alte 2 dependinte si 4 pravalii, avand si cinci camere ale lor la etajul de jos, alte sapte odai pe ambele parti, in curte, tot etajul de jos, cu grajd, o magazie, un sopron, trei pivnite plus alte dependinte”.

Dupa 1890, printre evenimentele importante desfasurate in oras, un loc aparte il ocupau spectacolele organizate la Teatrul Pitis, gazduit in cladirea hanului.

In 1914, terenul si cladirea se aflau in posesia lui Dumitru Pitis, pentru ca in 1931, acesta sa se afle in proprietatea lui Constantin D. Pitis.

Fratii lui Constantin, fiii lui Dumitru Pitis au fost Dumitru, Nicolae, cunoscut avocat si Paul Pitis, mosier.

Acesta  a fost casatorit cu Vasilica (Sica) Pantelimon, al carui tata era, la inceputul secolului XX, inspector financiar.

Dintre urmasii acestuia din urma amintim pe:

Ionel Pitis, inginer, director “Steaua Electrica”- Fieni, consilier local, proprietar ferma pomicola si zootehnica, casatorit cu Agatia, farmacista, fiica Titei, nascuta Dinu-Dorobantu si a subofiterului Rosu.

Mirela Pitis, inginera, casatorita cu Crisu Pavlovici, proprietari depozit en – gros.

Georgian Pitis, inginer, casatorit cu Corina Dumitru, inginera.

Rodica Pitis, functionara, casatorita cu Valentin (Tutu) Grozescu, arhitect, director al Institutului de Proiectari Dambovita.

Gheorghe Pitis, (Gigi) inginer, avand 2 fii, Paul si Bogdan, medic.

Reclame